(…) Am facut destul de recent o vizita de doua zile la Constanta si Mamaia (in aceasta statiune, prima dupa mai multi ani). Realitatea restaurantelor de acolo mi-a provocat o adevarata uimire, si as irosi si timpul meu petrecut acolo si spatiul acestei publicatii daca nu as semnala ce am gasit schimbat acolo, dupa mai multi ani: o varietate de optiuni de vinuri bune, intr-o varietate de restaurante care se straduiesc onest sa ofere clientilor calitate – fie ca e vorba de mancare, fie ca e vorba bauturi, de serviciu sau de ambianta. Mi s-a parut uimitor, mai cu seama ca – istoric vorbind, de 20 de ani – Constanta are, in industria vinului, renumele unui oras in care nu se bea vin de calitate, iar Mamaia are renumele unei capcane pentru turistii dornici sa ia o masa de calitate.Asadar, pe parcursul a doua zile am putut sa vad cu ochii mei, concentrate la malul marii, cateva restaurante care ar putea concura cu succes oricand pe piata bucuresteana a ospitalitatii. Fara sa am pretentia vreunei ierarhii, trebuie sa salut aici nume ca Toscana, care s-a alaturat, pe B-dul Mircea cel Batran, cu propria „voce gastronomica“ distincta si cu o vasta lista de vinuri, unor nume mai vechi, precum Scapino, Irish Pub, CafeCafe sau Crazy; in orasul vechi, Queen Elisabeth mi s-a revelat ca o veritabila oaza de bun gust in mijlocul unei zone devastate ca dupa razboi si unde lucrarile de restaurare provoaca turistului o trauma vizuala greu de imaginat; in Portul turistic Tomis stiam ca Lamal face deja o treaba buna cu vinurile de mai multa vreme, dar a fost placut sa vad ca si alte stabilimente construite in jurul unor containere se straduiesc sa ofere calitate si personalitate unui loc care fusese prea mult timp lipsit de asa ceva; pe Faleza Nord, Reina oferteaza o priveliste superba si o lista de vinuri suficient de promitatoare; apoi, spre Mamaia, vechea si arhicunoscuta (de catre co