Constantin Ostaficiuc a fost, practic, tras pe linie moartă în politică de decizia Înaltei Curți care l-a găsit în conflict de interese în scandalul Ornella Design, confirmându-se ce am scris încă de acum trei ani pe PRESSALERT.ro. Lucururile sunt extrem de clare – “Brandu” nu mai poate candida şi ocupa nici o funcţie publică în următorii trei ani. Nici măcar cea de europarlamentar, oricât încearcă să convingă lumea că nu-i dracul aşa de negru cei care şi acum trei ani o ţineau pe a lor că totul a fost legal când pedelistul a făcut contract cu firma nevestei şi fiicei. Nu pot să uit aroganţa cu care “Brandu” transmitea pe toate căile cum sunt plătit ca să-i distrug imaginea sa de lider regional, naţional şi internaţional şi siguranţa sfidătoare pe care o afişa când vorbea despre nevinovăţia sa. A promis şi probe pe care nu le-a mai prezentat niciodată pentru că nu existau. În toţi aceşti ani, a ţinut teoria omului politic curat, ieşind în faţă cu declaraţii sforăitoare despre cum ar trebui să arate clasa politică. Acum, când a fot dovedit că a încălcat legea chiar de Justiţia pe care atât o aprecia, se ascunde ca un şobolan, încercând să-şi apere ultima bucăţică de caşcaval – funcţia de preşedinte al PDL Timiş. Tot ce a mai rămas din acest “Brand” se prăbuşeşte acum sub povara propriei impotenţe de a putea recunoaşte că a greşit.

Dar Ostaficiuc are măcar un motiv să zâmbească – are un urmaş care cu siguranţă-l va depăşi. Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, este cel care în doar un an a reuşit să bată orice fel de record la capitolul cult al personalităţii. “Brandu” de la primărie se vede mai providenţial şi mai important decât toţi ceilalţi la un loc. Iar atunci când un jurnalist îţi permite să-i pună oglinda-n faţă răcneşte ca un apucat despre conspiraţii, tonomate şi comenzi. Două lucruri ar fi de remarcat – cu câtă pasiune îl atacă acum pe Robu, uni