Justin Pârvu a trecut prin moarte, la viaţă, în calendarul Sfinţilor Închisorilor Părintele Justin Pârvu a avut puterea să înfrunte coloniile de exterminare de la Canal, închisorile şi lagărele comuniste între 1948-1965

Unul din ultimii mari duhovnici ai României - Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Radu Vodă a încetat din viaţă la 94 de ani, lăsând o lume întreagă cu regretul că duhovnicul care a spovedit milioane de români nu–i va mai aştepta în Postul Paştelui, în chilia sa modestă de la Neamţ. Cu Părintele Justin Pârvu pierdem coloana vertebrală a ortodoxiei româneşti, vocea care făcea să se cutremure Palatul Patriarhal şi de care se temea până şi sacrosantul Sinod. Justin Pârvu nu a fost episcop sau înalt funcţionar bisericesc, deşi avea calităţi de Patriarh, dar a avut puterea să înfrunte coloniile de exterminare de la Canal, închisorile şi lagărele comuniste între 1948-1965. În timp ce unii călugări făcuseră pactul cu diavolul şi semnaseră acte de colaborare cu Securitatea, Justin Pârvu Îl mărtirisea pe Hristos la ocnă, alături de miile de ţărani şi intelectuali auncaţi în temniţe de regim.

După 1989, aceeaşi călugări au ajuns în posturi cheie din conducerea Bisericii Ortodoxe Române, iar pe Justin Pârvu l-au ţinut sub obroc pentru că era omul care venise după aproape 2 decenii de închisoare şi cerea dreptate în numele Sfinţilor Închisorilor, ale căror moaşte zac în gropile comune de la Aiud, Gherla, Sighet, Râmnic-Sărat sau coloniile penitenciare din Deltă şi de la Canal. Justin Pârcu nu mai este, dar ne-a rămas imaginea unui preot demn, cu faţa iradiind de lumină, care nu se temea pentru viaţa sa şi spunea de fiecare dată celui din faţă, adevărul, fie că acesta era un om simplu de la ţară sau Patriarhul României. Iubit până la lacrimi de miile de credincioşi români care-i treceau pragul pentru a primi cuvânt de îmbărbătare, ignorat până la an