Street Delivery este cel mai tare, cel mai popular, cel mai cool şi cel mai cel dintre festivalurile Bucureştiului. Mult peste OngFest, după părerea mea. Mii de vizitatori, sute de triburi urbane şi câteva zeci de tâmpiţi.
Deşi Street Delivery este deja la a opta ediţie eu mă duc în fiecare vară acolo de numai trei ani. Timp de 3 zile, strada e plină de activişti, ong-işti, artişti, arhitecţi, hipsteri, gipstery, tot ce vrei, oameni diverşi. Dar şi ce nu vrei, de exemplu: Aducem Basarabia Acasă (bleah).
Week-end-ul trecut, la festival, s-au întâmplat printre altele două lucruri:
1. Grolsch a refuzat să accepte Accept la festivalul pe care-l sponsorizează şi a fost nevoie ca ActiveWatch să găzduiască la standul său cea mai importantă organizaţie pentru drepturile LGBT. Evident că e o încălcare a drepturilor omului şi că e ilegal să impui astfel de bariere. Chiar dacă e vorba de bani privaţi, există nişte limite legale. Imaginaţi-vă c-ar spune: finanţam x eveniment dar să nu vină maghiarii. Sau femeile. Ca să nu mai spun că această bere al cărui nume nu ştiu să-l scriu e originară din Amsterdam. Capitala diversităţii, numai că mintea managementului românesc e departe de a avea aceleaşi standarde. Şi uite aşa s-a inventat în România prima bere care nu provoacă eructaţie* de la acid ci de la silă.
2. Proiectul Urăsc a avut şi el stand la Street Delivery. Mi se pare că idea proiectului nu e cea mai fericită, dar e totuşi acceptabilă. Are cel puţin un aspect pozitiv - e bine că scoate la lumină ceea ce ştim sec din studiile sociologice: unii dintre tinerii educaţi din mediul urban trec degeaba prin şcoală. Rasismul, xenofobia şi prostia primesc o faţă, de fapt chiar mai multe, mulţumită Proiectului Urăsc. Puteţi să număraţi înainte de culcare: o oaie, două oi, trei oi, patru, cinci, şase....
În loc de concluzie: cred că există cele mai bune p
