M-am săturat de parlamentari fără performanță, dezertori de profesie, traseiști și, în general, inapți, amorfi, somnolenți, burtoși de lene și sictir, analfabeți, de parlamentarii mărunți cu afaceri jegoase și înțelegeri pe sub pupitre. Din păcate, sunt mulți și-și transmit genele la fiecare patru ani.

Ce era de fapt PP DD, pe lângă suflul unui pârț sonor? O zgaibă, un ceva prin care niște indivizi s-au agățat de fotoliile Parlamentului. Pe cuvânt dacă mă mai revoltă sau mă mai miră traseismul politic, acest ordinar aranjament, făcut peste capul alegătorilor, evident. Cum o fi în alt stat … european?

Sunt convinsă că fanii PP DD abia dacă își mai amintesc unde au pus ștampila în iarnă, important este că au votat lacom, apoi au stat pe la ușile violete să-și primească mărunțișul.

Din nefericire însă, ei au fost trambulina lui Răzvan Rotaru și Tudor Barbu (nu numai); de ieri, unul prestează în mod independent în Camera Deputaților, altul devenind brusc conservator în Senat. Poate că, din această cauză, parlamentarul francez într-un fel coleric (și condamnabil, să nu uităm!), a calificat România ca fiind „o secătură de stat”.

Nu vreau unicameral, nefiind România o țară chiar atât de modestă și lipsită de posibilități, ci, până la această discuție, vreau, din umila mea calitate de cetățean, condamnarea traseismului politic și 300 de parlamentari. O fi greu?

Până atunci, „în forul meu interior” și neamendabil nu am să-i privesc pe acești indivizi și pe cei de teapa lor (ca de altfel și pe gazdele care se pretează „să crească” adunând traseiști din mers) decât ca pe unii care trăiesc și se numesc precum un stat (oriunde ar fi acesta) catalogat (țin să amintesc, absolut nedrept) de un tupeist francez ca fiind „o secătură”.

M-am săturat de parlamentari fără performanță, dezertori de profesie, traseiști și, în general, inapți, amorfi, somn