Dezbaterile pe tema modificării Constituţiei nu sunt o prioritate pentru opinia publică, lucru oarecum de înţeles, pentru că este, pentru mulţi, o temă aridă, fără aplicabilitate imediată în viaţa de zi cu zi.
În plus, şi modul în care se lucrează la revizuirea Legii fundamentale - rapid, fără consultări publice, cu amendamente în cascadă, fără prezenţa presei la Comisie - duce la lipsa de interes a electoratului. E greu şi pentru o persoană avizată să urmărească întreg procesul, darămite pentru un om simplu.
O problemă este şi cu membrii Comisiei parlamentare de revizuire: mai mult de jumătate dintre aceştia n-au nicio treabă cu pregătirea juridică, nu mai vorbim de dreptul constituţional, că le-am cere mult prea mult... Însuşi preşedintele Comisiei, Crin Antonescu, nu este de specialitate. Iar aceste lucruri se văd. În primul rând, aleşii care populează această comisie par că nu au înţeles o chestiune fundamentală: Constituţia este un set de principii, nu o adunătură de legi, regulamente şi norme de aplicare. Constituţia reglementează funcţionarea unui stat, relaţiile dintre puteri şi relaţiile statului cu cetăţeanul. Pornind de la aceste principii înscrise în Constituţie, Executivul, care propune proiecte de lege, dar le şi aplică, şi Legislativul, care modifică şi adoptă legi, îşi fac treaba în aşa fel încât ele să nu fie niciodată încălcate. Lucru la care veghează şi puterea judecătorească.
Tocmai de aceea nu au ce căuta în Constituţie chestiuni precum definirea căsătoriei (între „un bărbat şi o femeie” sau „între soţi” - mare subiect de dezbatere) - pentru asta există Codul civil sau Codul familiei - sau precum tot felul de reglementări referitoare la interceptări şi la procurori - de aceea avem Cod penal şi Cod de procedură penală. Nu mai vorbesc de tot felul de amendamente abracadabrante, precum folosirea termenului de „român”, mutarea zilei na
