Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş (DGASPDC Maramureş) a devenit un “regat al incompetenţei şi abuzurilor”, peste care domneşte veşnicul “Împărat al copiilor”, Nicolae Boitor. Abuzuri, lipsă de personal, neglijenţe, cazuri care îngrozesc şi şochează, bani gestionaţi aiurea, maşini folosite în interesul personal, incompetenţă, neglijenţă şi misrupism. Toate au devenit obişnuinţă la DGASPDC Maramureş. Sub “sceptrul” lui Boitor, răul s-a banalizat, dar scaunul “Împăratului” nu dă deloc semne să se clatine. Până când? Urmează o poveste de adormit copiii instituţionalizaţi şi de trezit autorităţile care sunt obligate de lege, morală şi bunul simţ să-l schimbe pe Boitor din funcţie.

A fost odată, ca niciodată, pe vremea când românii sperau că Revoluţia înseamnă sfârşitul abuzurilor, a dictaturii şi incompetenţei avansate şi susţinute în funcţie, un imperiu al groazei, care ne-a făcut celebri în Occident. “Orfelinatele groazei”, care apăreau în celebrele documentare BBC şi prezentau închisoarea copiilor: micuţi maltrataţi, nenorociţi pe viaţă pentru “vina” de a fi orfani. Orfelinatul din Sighetu Marmaţiei era cunoscut sub numele de Casa Irecuperabililor. Acolo trăiau 500 de copii cu handicap. Impropriu spus “trăiau”, pentru că erau înghesuiţi în încăperi insalubre, purtau haine zdrenţuite, şi erau aproape sălbăticiţi. Nimeni nu le vorbea, iar lipsa de dragoste îi făcea să devina neoameni. Mulţi s-au ales cu handicapuri şi boli grave care îi însoţesc toată viaţa, numai pentru că nimeni nu le-a acordat asistenţă medicală atunci când aveau nevoie.

Acum, despre “Orfelinatele groazei” se vorbeşte numai în documentarele de istorie recentă. Deşi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, în fond. Din datele noastre, există încă foşti angajaţi ai acelor orfelinate care lucrează încă în sistem