Boiko Borisov a fost aproape 4 ani de zile primarul Sofiei, după care, în urma alegerilor parlamentare, a ajuns prim-ministrul Bulgariei, în iulie 2009. A fost un premier care părea să se bucure de o temeinică stabilitate politică până în februarie 2013, când bulgarii au ieșit în stradă să protesteze cu vehemență împotriva creșterii costului energiei electrice, corupției, nivelului scăzut de trai. După câteva zile de proteste neîntrerupte, Guvernul Borisov și-a prezentat demisia.
Vineri, 14 iunie 2013, Parlamentul bulgar a anunțat că l-a numit pe Delyan Peevski, un personaj politic extrem de controversat (nu numai ca mogul media, cum a apărut în presa românească) în fruntea serviciilor secrete. În aceeași zi, la numai după câteva ore de când numirea a devenit publică, ignorând ploaia torențială, peste 10.000 de oameni au ieșit în stradă la Sofia, și alte mii în multe alte orașe, pentru a protesta cu vehemență împotriva unei decizii ce a stârnit reacții severe până și din partea unor membri marcanți ai corpului diplomatic acreditat în Bulgaria. În pofida sprijinului total acordat în continuare de premierul socialist Plamen Oresarski și de liderul socialiștilor europeni, Serghei Stanișev (bunul prieten și camarad al premierului Victor Ponta), în fața unei crize politice care ar fi dus inevitabil la aruncarea în aer a guvernului, Delyan Peevski a fost obligat sâmbătă să renunțe la nominalizare.
De-a lungul anilor, am încercat o constantă și perversă satisfacție în a ne uita peste Dunăre și a vorbi despre vecinii noștri cu o superioritate care nu lăsa loc nici celei mai palide îndoieli: ”Suntem mult peste ei”. Timpul a curs; lucrurile au evoluat (chiar și înainte de '89) într-o direcție în care raportul variilor performanțe nu mai era de mult în favoarea noastră, dar ne-am complăcut în convingerea că...”avem și noi faliții noștri”. Toate eșecurile noast
