„Dulcea pasăre a tinereţii” îşi deschide aripile şi pogoară asupra casei din Carol 53, pentru spectacolul-„instalaţie” teatrală „Nostalgia 53”, după Mircea Cărtărescu. Cea de-a cincea reprezentaţie a “jucărelei” puse pe roate de Crista Bilciu va avea loc luni seară, de la ora 21.00.

“Închide ochii”, pare să fie cuvântul de ordine al montării neconvenţionale prin care Crista Bilciu şi-a reimaginat “Nostalgia”, capodopera cărtăresciană care a împlinit deja un sfert de veac. Ochiul închis afară se presupune şi se doreşte a se deştepta înăuntru, şi astfel efortul comun al regizoarei şi al celor 18 tineri actori să se ridice la înălţimea operei marelui vizionar contemporan nouă.

De-a baba oarba sau “vrăjitroaca”

Închide ochii, li se spune celor duşi în curte pentru a juca baba-oarba; de fapt pentru a fi legaţi la ochi şi coborâţi în subteran, unde vor asista la povestea tragică a “Ruletistului” (acesta e începutul, dacă se urmează traiectoria povestirilor din carte, cum ar fi preferabil, dar de fapt nu contează prea mult).

Închide ochii, le spune ascultătorilor povestitorul din “Mendebilul”, un Mircione ajuns la vârsta maturităţii, dar sfâşiat de nostalgie; asta pentru a-şi imagina diverse lucruri, de fapt pentru a face joncţiunea mentală cu propria copilărie, cu “vrăjitroaca” din trecutul fiecăruia dintre noi.

REM, Aleph-ul lui Cărtărescu

A nu deschide ochii este esenţial pentru unul din jocurile fetiţelor din “REM”, textul cel mai extins al cărţii. Spectatorul este implicat şi va trebui să traverseze, legat la ochi, liniile propriei vieţi, trasate cu cretă pe podea, din 10 în 10 ani. În mod ideal, dacă nu trişează şi nu deschide ochii, el nu va şti până la cât i-a urzit Parca, pentru că “fetiţa” îl ghidează atentă înapoi, la punctul de plecare.

Nu degeaba totul se desfăşoară aici în faţa unei oglinzi, pusă pe neaşteptate în faţa