Sînt comentatori care se opresc la o explicaţie tautologică a corupţiei. Lucrurile nu merg pentru că se fură. Revin a mia oară cu explicaţia mult mai greu de acceptat: e o lutptă cu un sistem de lobby care ţine de peste un deceniu, care-şi aranjează legi, pieţe, care face din abuzul legal o lege în sine.

Avem iarăşi un guvern care priveşte uneori cu stupefacţie mimată, alteori reală la o întreagă linie a doua de băieţi şi fete care au o singură treabă: să aranjeze plase de siguranţă statală pentru afaceri private de succes. E inutil să te indignezi de nu ştiu ce contract servit. Dintr-un aranjament pentru piaţa de medicamente sau de energie poţi cîştiga autostrăzi întregi.

Cum se petrece deturnarea retorică? Cel mai bun exemplu sînt revoltele din ianuarie din Piaţa Universităţii. De la o luptă clară între Arafat şi sistem (un sistem care prin Băsescu şi oamenii săi doareau privatizare imediată şi deschidere pieţei de urgenţă) s-a ajuns la tot felul de interpretări. Şi nu e o chestie specific românească, se întîmplă şi în Turcia la un nivel mult mai intens, şi în Bulgaria. Oamenii ies pentru cauze sociale şi protestul lor e redus imediat la lupte culturale, de mentalităţi blabla. Arafat spune nu privaţilor şi acuză lobby-ul puternic al unor firme private (care deja îşi cumpăraseră ambulanţele, aşa de sigure erau c-o să le iasă), dar după aceea totul sucombă în ţipete inconsistente pe marginea mentalităţilor şi a incapacităţii României de a fi cu adevărat capitalistă.

Să înşirăm doar cîteva: bănci ajutate de toată lumea politică şi financiară companii de distribuţie de energie care au taxat clienţii pentru a face investiţii şi care apoi nu le-au făcut profituri imense în energia verde tot prin taxare directă a populaţiei directori din aparatul de stat care ies public şi le iau partea investitorilor şi vorbesc ca nişte manageri privaţi CNAS – bătălie