Acum 103 ani, Aurel Vlaicu realiza primul zbor din istoria aviaţiei române. Deşi nu s-a ridicat de la sol mai mult de 50 de metri, Vlaicu a devenit un erou, la doar şase ani după ce fraţii Wright zburaseră pentru prima oară. Vlaicu avea să moară trei ani mai târziu, încercând să traverseze Carpaţii.

Zborul lui Aurel Vlaicu de pe Dealul Cotrocenilor a primit atenţie în presa vremii, mai ales că avionul fusese construit în integralitate în România, deşi a fost ofertat să-l vândă. Performanţa sa pare mică astăzi, dar cei 50 de metri zburaţi la o altitudine de 3-4 metri, au arătat că zborul este o realitate.

Din revista "Historia" aflăm mai multe despre acest moment în care Vlaicu a plănuit zborul. El îi scria lui Virgil Simionescu, profesor la liceul din Lugoj că "Acum vreau să mă apuc de maşina de zburat. Fabricantul e prieten cu mine, el mi-ar da parale să fac maşina, dar mai bucuros aş da invenţia ţării româneşti. Vezi de îmi recomandă pe cineva cu parale ori fă-mi o legătură bună. Altfel pun nemţii mâna pe invenţie şi tu ştii că o invenţie mai ideală şi mai folositoare ca maşina de zburat nu este".

Ajuns în Bucureşti, Aurel Vlaicu a susţinut în faţa unei comisii conduse de Spiru Hare, Ministrul Instrucţiunii Publice, o serie de demonstraţii cu aeromodelul conceput de el. Pe 2 noiembrie 1909, Aurel Vlaicu a fost angajat ca inginer diurnist la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii. De asemenea, i-a fost pus la dispoziţie un atelier şi 2.000 de lei pentru achiziţionarea materialelor necesare.

Totul era aproape gata din iarnă, dar motorul de la Paris a fost întârziat. Aşa că pe 17 iunie 1910, după mai multe încercări, Vlaicu No.1 a decolat şi a zburat 50 de metri, iar apoi a aterizat uşor.

Reacţii din presa vremii

În ziarul "Dimineaţa" s-a scris „Dând aparatului ceva mai multă benzină şi o viteză puţin mai mare, după 30 de metri de parc