Expoziţia “TOP AN” de la Galeriile de Artă din Baia Mare, vernisată luni, 10 iunie, a marcat 50 de ani de existenţă a artistului plastic Dorel Topan. Un moment aniversar, la care artistul şi-a premiat prietenii şi apropiaţii cu o nouă expoziţie personală.

Contextualizarea creaţiei personale, având în vedere în mod evaluativ şi comparativ, fenomenele artistice contemporane în plan local, naţional şi internaţional, poate contura o imagine, în mod firesc nu completă, dar măcar justificativă, cu referire la oportunitatea demersului creativ, la legitimitatea circumscrierii lui Dorel Topan în circuitul de valori artistice al artei contemporane.

Două sunt în mod principal rădăcinile sale estetice: Pop art şi hyperrealismul, dar nu putem vorbi despre acestea la Dorel Topan decât prin a ne impune a le privi şi analiza în relaţie cu celelalte componente ale socialului şi mai ales în context contemporan. Pop Art-ul şi hiperrealismul se voiau a fi forme ale raţionalismului prin obiectivitatea de tip realist, prin care intenţionau să reflecte realităţile societăţii de consum.

L-aş apropia pe Topan de un realism contemporan care cochetează în mod consistent cu postmodernismul tocmai pe motivul că nu se lasă abandonat până la capăt de evazionismul care pune sub semnul îndoielii validitatea oricărei arte tradiţionale, aşa cum o face postmodernismul. Există la Topan elemente clare şi consistente ale influenţei postmodernismului pe care le explică în teza sa de doctorat, Dinamica orientărilor estetice în pictura contemporană.

Cine citeşte textele sale de la Lucrarea lunii în care analizează lucrări din Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», îşi dă seama de faptul că Topan este un extrem de bun cunoscător al regulilor compoziţiei în spaţiul plastic, dar, în lucrările proprii, îşi asumă libertatea de a le eluda, mergâ