Infecţiile cu transmitere sexuală (ITS) au reprezentat foarte mult timp un subiect tabu atât pentru tineri, cât şi pentru adulţi, pentru persoanele active sexual sau cele care îşi doresc să înceapă viaţa sexuală, pentru persoanele căsătorite sau celibatare, pentru persoanele cu un partener sau mai mulţi parteneri.
Despre infecţiile cu transmitere sexuală
Ceea ce se cunoaşte este faptul că oamenii refuză diagnosticarea din cauza „ruşinii” aduse, însă ceea ce nu se cunoaşte este faptul că tratamentul neefectuat la timp poate atrage după sine probleme de sănătate foarte grave: sterilitate, cancer de col uterin sau penis, afectarea copilului în cazul femeilor însărcinate, paralizie, probleme mentale şi chiar moarte. Mai mult de atât, foarte multe ITS-uri nu prezintă simptome, de aceea pentru o viaţă sănătoasă din punct de vedere al activităţii sexuale, trebuie făcute controale periodice la medic.
Acesta este şi motivul pentru care foarte multe boli cu transmitere sexuală se descoperă în urma unor analize de rutină (căsătorie, angajare). Deşi statisticile indică peste 1 milion de cazuri diagnosticate cu ITS, în realitate, datorită nedeclarării lor, incidenţa în cadrul persoanelor active sexual este mult mai mare.
Cauzele şi transmiterea infecţiilor cu transmitere sexuală
Cauza principală a ITS-urilor sunt virusurile, bacteriile şi paraziţii. Din prima categorie fac parte hepatita B, herpesul genital, HIV şi virusul papiloma uman (HPV). Infecţiile cu transmitere sexuală cauzate de bacterii şi paraziţi includ chlamydia, gonoreea, sifilisul, trichomoniaza urogenitală, pediculoza (păduchi pubieni), scabia (râia).
Infecţiile cu transmitere sexuală ajung de la o persoană la alta în urma contactului sexual sau prin contact direct cu pielea.
Simptome comune şi prevenţia infecţiilor cu transmitere sexuală
Deşi există simptome comune
