În 1981, viiturile din martie au distrus Podul de Fier care s-a surpat imediat după trecerea unui tramvai plin cu călători. În anul 1836 un incendiu catastrofal a izbucnit în Oradea, şi a ţinut trei zile, mistuind întreg oraşul de la stânga Crişului.

În incendiul devastator din 1836 totul a pornit de la o şură care a luat foc şi cum pe acestele vremuri toate casele erau acoperite cu şindrilă, paie ori trestie, un vânt puternic a făcut să se propage repede focul, încât în câteva ore, toate casele ce se aflau pe partea dreaptă a acestei străzi erau încinse în flăcări. De aici focul a trecut pe strada Episcopiei române, strada Arborele verde si pe strada Vulturul Negru, prefacând în cenuşă 80 case, între care şi catedrala greco-catolică, primăria şi alte case frumoase.

În ziua următoare, focul a izbucnit din nou tot pe strada Ungurească, dar acum în şirul caselor de partea stânga, prefăcând în cenuşă alte douăsprezece clădiri.

În a treia zi din nenorocire şi pe neaşteptate focul a izbucnit pentru a treia oră tot pe strada Ungurească, dar acum alimentat de un vânt puternic a prefăcut în cenuşe toate clădirile din strada Caprinilor împreună cu biserica şi mănăstirea Caputinilor, apoi depozitul de sare. De aici pâlcuri de schântei purtate de vânt au aprins cetatea apoi mahalaua Subcetate şi satul Velenta nimicind şi prefâcând în cenuşe peste 400 case cu toate gospodăriile lor. În Velenţa au ars reşedinţa episcopiei ortodoxe, casa parohială şi turnul biserici cu Lună.

Trei zile şi trei nopţi de groază, credincioşii au stat de veghe în jurul bisericii. Abia în ziua a patra când s-a potolit cu totul furia focului, pentru că nu mai avea ce să mistue, s-a putut vedea dezastrul în toată grozăvia lui. În mijlocul atâtor case prefăcute în cenuşă, doar biserica cu Lună a scăpat.

Podul de Fier , luat de viitura din 1981

În an