Alegerea lui Hassan Rouhani ca preşedinte al Iranului a fost salutată atât de liderii occidentali, cât şi de cei din lumea arabă, care speră într-o îmbunătăţire a relaţiilor cu regimul de la Teheran. Rouhani este considerat un reformator, cu o agendă reconciliatoare nu doar externă, ci şi internă, după opt ani de mandat ai lui Mahmoud Ahmadinejad, care a divizat puternic societatea iraniană. Acesta din urmă a adus Iran în situaţia de a fi aproape izolat pe plan regional, în timp, ce plan intern, s-a situat în opoziţie faţă de Ayatollahul Ali Hosseini Khamenei, liderul suprem al ţării.

Victoria lui Hassan Rouhani, care a obţinut 18 milioane de voturi, echivalentul a 50,7% din total, a surprins observatorii internaţionali, care se aşteptau la o confruntare în turul secund cu Mohammad Baqer Qalibaf, primarul Teheranului şi principalul său contracandidat. Qalibaf a obţinut şase milioane de voturi, reprezentând 16% din numărul de voturi exprimate. Cei doi sunt văzuţi ca fiind mai degrabă pragmatici decât ideologi, iar faptul că aproape două treimi dintre alegători i-au preferat a fost interpretat de analişti drept o orientare a societăţii iraniene către moderaţie şi soluţii de ieşire din situaţia economică dificilă în care se află ţara lor. Sancţiunile aplicate de ţările occidentale, precum şi politicile populiste ale lui Mahmoud Ahmadinejad au generat o inflaţie de aproape 30% şi o rată a şomajului de peste 15% în ultimele douăsprezece luni.

Percepţia potrivit căreia Hassan Rouhani este un reformator ar trebui nuanţată, în condiţiile în care noul preşedinte este membru marcant al elitei politice şi religioase a ţării, consideră unii analişti. Acesta fost membru al Parlamentului iranian între 1980 şi 2000 şi a condus Consiliul Suprem de Securitate al ţării între 1989 şi 2005. În ultimii doi pe care i-a petrecut în fruntea Consiliului, a fost şi negociatorul şe