Capitala secolului trecut a fost lovită de două cutremure importante, care au lăsat urme puternice pe suprafaţa oraşului. În anul 1940, unul dintre cele mai înalte blocuri ale Bucureştiului s-a măcinat din cauza mişcărilor seismice, urmând ca în anul 1977 scenariul de groază să se repete cu alte clădiri, iar numărul morţilor să fie mult mai mare.

Capitala secolului trecut nu a fost lovită de un număr însemnat de dezastre naturale, dar a trebuit să se confrunte cu două cutremure importante. Primul seism important al secolului trecut a avut loc pe 10 noiembrie 1940, atunci când blocul Carlton, cel mai înalt din Capitală, s-a dărâmat sub undele puternice ale seismului, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan.

Sute de morţi şi acuzaţii aduse arhitectului clădirii

Cutremurul a avut o magnitudine de 7,4 grade pe Scara Richter şi s-a produs la ora 3.39, atunci când majoritatea locatarilor din blocul Carlton, de pe bulevardul Magheru, şi-au pierdut viaţa. Odată cu zguduiala puternică a început şi panica care s-a extins asupra întregului oraş, în special asupra celor care locuiau în blocul Carlton. Rând pe rând, etajele blocului s-au sfărâmat, iar peste 150 de oameni au pierit în acea noapte.

Blocul avea o structură de beton-armat, o inovaţie pentru o clădire bucureşteană din acea vremea, iar după ce construcţia s-a dărâmat, în noaptea de 10 noiembrie, un adevărat val de suspiciuni şi acuzaţii au început să planeze asupra imobilului.

Au fost oameni care spuneau că proiectanţii construcţiei nu au respectat normele necesare, iar tragedia s-ar fi petrecut din cauza celor implicaţi în proiectul de construcţie. Unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai vremii, G.M. Cantacuzino, cel care se ocupase de proiectul blocului Carlton, a fost dat în judecată, fiind acuzat de numerose încălcări ale legii, explică istoricul Falcan.

„Alte suspiciuni care