Desigur, când oamenii politici, fie ei parlamentari, miniştrii şi alt soi de demnitari publici, consideră că şi-au cam rezolvat treburile şi şi-au făcut datoria, din motive mai stranii care ţin de un soi de dabijită sau de obsesia drumului lung, îşi amintesc că ar cam trebui reglementată prestaţia presei!
Pentru că nu se mai poate, dom’le, ăştia chiar îşi fac de cap, chiar cred că-şi pot permite orice, nu că ar spune minciuni sau neadevăruri, da’ orişicât, un pic de lipsă de bun simţ! Cum ţipa extrem de iritat unul dintre pensionarii Primarului, deranjat că bruma celor din presă care-şi mai permit să-şi onoreze profesia, e curioasă să afle care o mai fi preţul acestor pomeni civile, în vremuri neelectorale. Drept pentru care, tot mai mulţi dintre cei excesiv de mulţii parlamentari, au decis să reintroducă insulta şi calomnia în Codul Penal, ca fiind incriminabile. Ca în Rusia! Plus că majoritatea celor din USL, dar nu doar ei, au reiterat necesitatea unei legi a presei, pentru că nu ar fi teribil de corect ca media audio-video să resimtă cenzura CNA iar cealaltă presă, aia adevărată, încă tipărită dar mai ales aia online, să-şi facă de cap, să poată spune chiar tot ce vrea, fără să-i mai poată face nimeni nimic! Evident, parte dintre mulţii de care vorbeam, destul de agramaţi că nu le putem spune tâmpiţi pentru a nu risca inscriminarea, pentru a putea fi oricând desfiinţaţi de o media serioasă, uită că, de fapt, actualul lor statut şi demnitate, i se datorează tot presei. Pentru că nici un astfel de „băiet”, şmecher şi cu bani, suspect de mulţi, nici măcar dacă n-ar fi existat dacă nu l-ar fi văzut presa şi nu l-ar fi băgat în seamă, interesat sau doar dintr-un plus de amabilitate şi condescendenţă pe care îl binemerită orice persoană cu dizabilităţi sau handicap.
Nu mi-am propus să jignesc pe nimeni, am destui prieteni în politică, oameni de mare resp
