Femeile nu sunt întrebate ce simt în legătură cu propria sexualitate. Definiţia sexului în ultimii două mii de ani, felul în care am instituţionalizat unii pentru alţii dorinţele erotice şi emoţionale este, încă redus la un scenariu rigid, având ca eveniment central actul sexual-coitul.
Atât eu cât şi multe dintre prietenele mele mai puţin norocoase am trăit ani buni ai feminității noastre simţindu-ne vinovate de fiecare dată când nu reuşeam să avem orgasm cu câte un bărbat, prin penetrare.
Bine, nu e ca și cum bărbații ăia știau să mai facă și altceva în afară de penetrare.
Nu e ca și cum se raportau la corpul meu din alt spațiu decât cel machist de poziționare de roluri, nu e ca si cum li se spuseseră sau arătase vreodată că trupul unei femei înseamnă mai mult decât o sursă de conectare la …sursa primordială de energie universală, eufemistic vorbind.
Nu, nu acuz bărbații . Dacă ar fi să acuz ceva ar fi sa acuz o întreagă istorie, cultură și raportare patriarhală. Bărbații nu fac ce trebuie pentru că habar nu au nici ei, pentru că sunt încurajați de orânduirile culturale să fie gender blind și stereotipizați iar din păcate, majoritatea femeilor îi susțin în asta pentru că, vedeți, nici lor nu le spune nimeni -nici la școală, nici în media și cu atât mai puțin în familie, că lucrurile POT și AR TREBUI să stea altfel pentru ca noi toți să fim mai echilibrați, mai armonizați cu propriile noastre trupuri și spațiul public și personal, prin prisma dinamicii de gen.
Astăzi, Declaraţia Naţiunilor Unite privind drepturile femeilor atrage atenţia peste tot în lume asupra liberului acces la informaţii despre corpul acestora precum si despre libertatea de care se bucură (sau ar trebui să, mai degrabă) în privinţa deciziilor sexuale şi reproductive.
Dar noi de unde să ne luăm informaţii valide, corecte, verificate, prietenoase la adresa femeil
