Accidentul a avut loc într-o dimineaţă ceţoasă de septembrie a anului 1989. 239 de oameni au murit înecaţi după ce nava de pasageri Mogoşoaia s-a ciocnit frontal cu un împingător bulgăresc care nu avea lumini de semnalizare pe timp de ceaţă.
În urmă cu aproape 24 de ani, pe 10 septembrie 1989, la ora 8.00, Portul Galaţi era plin cu sute de oameni care aşteptau cu nerăbdare ca nava de pasageri „Mogoşoaia” să-i ducă acasă, pe malul drept al Dunării, în localitatea tulceană Grindu-Pisica. Aveau de parcurs maxim zece kilometri, dar vremea ceţoasă le-a încurcat toate planurile. La un moment dat, un zvon cum că „Mogoşoaia” nu mai pleacă din port a creat o stare de nervozitate printre cei 255 de pasageri care voiau cu tot dinadinsul să ajungă la casele lor.
Sub presiunea oamenilor nervoşi şi obosiţi, autorităţile portuare au decis ca, în ciuda ceţii dense, nava să-şi respecte orarul. Din cauza vizibilităţii reduse, până la ora 8.05 nu vaporul nu a putut pleca. La 8.06, vizibilitatea s-a îmbunătăţit, amebele maluri putând fi zărite cu ochiul liber, ceea ce a permis plecarea navei în cursă.
După doar doi kilometri parcurşi în aval de Portul Galaţi, ceaţa a revenit, iar vizibilitatea s-a redus sub 200 de metri. Atunci a apărut secun da fatidică! În faţa navei Mogoşoaia a apărut, parcă de nicărieri, impingătorul bulgăresc „Peter Karamincev”. Impactul a fost inevitabil. Până să se dezmeticească pasagerii şi echipajul, în doar câteva secunde, vasul românesc s-a scufundat. Strigătele de ajutor ale celor câţiva pasageri, care nu au mai avut loc în cabine şi se aflau pe puntea vasului, au fost zadarnice. 239 de suflete au dispărut în apele Dunării. Doar 16 au reuşit să se salveze.
Ce a urmat, nimeni nu-si poate imagina! A fost nevoie de zece zile şi zece nopţi în care s-a lucrat non-stop la ramfluarea navei şi scoaterea cadavrelor. L-a întâlnit şi pe singuru