(numirea procurorilor-sefi)

1. Compromis: modalitate de rezolvare a unor tensiuni si conflicte, de realizare a consensului, în conditii de diversitate de interese si/sau puncte de vedere, caracterizată prin faptul că solutia adoptată este rezultatul unor cedări reciproce, minimizîndu-se astfel conflictul si promovînd cooperarea. În acest fel, se evită situatiile conflictuale, latente sau manifeste, crescînd stabilitatea sistemului prin realizarea unui anumit echilibru între părti.

2. Există, însă, si situatii cînd compromisul are mai degrabă consecinte negative: a). cînd solutia adoptată crează un sistem instabil în perspectivă, care duce la agravarea tensiunilor si conflictelor; b). cînd fortează o parte să accepte o solutie care, structural, o dezavantajează si c). cînd solutia la problemă este determinată prin jocul si compromisul dintre interesele secundare, particulare, în locul considerării interesului general. Aceste cazuri, negative, de compromis sînt desemnate prin termenul de compromis de principii, pentru că nu sînt respectate principiile fundamentale care garantează corectitudinea solutiei. În acest caz, compromisul compromite, discreditează, dezonorează. Ne temem că, vai, ne aflăm în această din urmă situatie...

3. Să recapitulăm, deci: la Parchetul General, Directia Natională Anticoruptie (DNA) si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată (DIICOT), trebuie să fie numiti noi sefi si noi adjuncti ai acestora, iar Comisia Europeană ne cere, în mod repetat, ca selectia candidatilor la aceste importante functii să fie transparentă si să aibă în vedere expertiza, integritatea si performanta obtinută în activitatea desfăsurată pînă în prezent. Cu alte cuvinte, fiecare candidat să aibă un CV, un background, să stie carte, să aibă „în spate“ o activitate cît de cît compatibilă cu aceea desfăsurată în ultim