Odată încheiată faza de campionat intern a alegerilor, partidele îşi îndreaptă atenţia spre „Liga Campionilor” – alegerile europarlamentare, programate în 2014.
Structura actuală de reprezentativitate a României se va modifica, probabil, drastic. În prezent, la Strasbourg şi Bruxelles, România este reprezentată de 11 europarlamentari din partea PSD, 10 din partea PDL, 5 din partea PNL, 3 de la PRM, 3 de la UDMR şi o independentă. În total 33 de eurodeputaţi. Viitorul Parlament îşi va modifica compoziţia pentru a face loc noilor veniţi, astfel că noi alături de alte 12 state vom pierde câte un loc rămânând cu 32.
Algoritmul prezent corespunde rezultatelor obţinute la precedentele alegeri generale, din 2008, în funcţie de care a fost repartizat numărul de locuri, pentru fiecare partid.
Alegerile din 2012 au modificat radical tabloul reprezentativităţii. Chiar dacă vor merge separat, PSD şi PNL vor lua caimacul, cu aproape trei sferturi din locuri, într-un raport de 2-1 între cele două actuale aliate. PDL nu va putea obţine mai mult de 4-5 locuri, iar UDMR-ul între 2 şi 3. Ar mai rămâne la bătaie, pentru restul doritorilor doar vreo 2 mandate, pe care şi le vor disputa PRM-iştii (aflaţi practic în disoluţie) şi o teoretică listă a Dreptei.
Spun „teoretică” deoarece mă îndoiesc că PDL-ul lui Blaga va mai dori să-i ia în cârcă – şi să-şi împartă mandatele cu ei – pe cei pe care i-a mai cărat odată. În faţa perspectivei „zero” este firească agitaţia lui MRU, dublată de iniţiativa liberală a lui Chiliman, de a lansa o Alianţă a Dreptei – unica formulă în care ar putea să spere la ceva. Dar, o astfel de alianţă este din capul locului greu de realizat, dacă nu imposibil, atâta timp cât cei ce o promovează au doar de luat, nu şi de dat. În aceste condiţii, apelul lui Ungureanu şi Moisescu răsună în gol...
Odată încheia
