La vremuri de cumpănă pentru Ţinutul Nostru, e bine să ne socotim prietenii. Câţi sunt şi ce fac pentru Noi!
L-am cunoscut la lansarea cărţii sale „Soarele din poartă: trecut şi prezent în Maramureş”, publicat la Editura Sport-Turism în 1989, pe când scriitorul lucra la „România pitorească”. Un bărbat înalt spre falnic, jovial spre aristocratic şi frumos spre „crăişor”.
Valentin Hossu-Longin scotea pe piaţa ideilor elemente eminente despre preeminentul Maramureş.
L-am redescoperit zilele trecute prin intermediul cărţii sale „Canalul Morţii. Martor”, apărută la Fundaţia Academia Civică. Cartea e un fel de „dar” al cărturarului pentru tatăl său, Emilian Hossu, doctorul „mutat” la Canal. O carte-reflector despre ororile comuniştilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi o carte-reflexie.
Şi pentru că sănătatea nu i-a permis să-şi lanseze cartea la Bookfest... l-am vizitat acasă. Adică în apartamentul foarte frumos, foarte larg şi foarte „ornat” cultural de pe Ştirbei Vodă, colţ cu Luterană. I-am dăruit cele mai frumoase albume despre Maramureş. Căci Valentin Hossu-Longin ne-a dăruit cele mai frumoase „vorbe” în albumul lui Florin Andreescu „Maramureş-Ţară Veche”. I-am înmânat setul complet al Revistei „Familia Română”, pe care jurnalistul o citeşte de la o vreme şi o admiră. Mulţumesc părinte Isidor Berbecaru pentru rolul de bun-poştaş! Şi i-am rugat inima să bată tare, punându-i în braţe bustul-copie al lui George Pop de Băseşti, dăruit mie spre a i-l dărui Domniei Sale de către Colonelul Ion Pop Rapidu, Şeful I.S.U. Maramureş, instituţie ce poartă pe frontispiciu numele Marelui Bărbat al Neamului. E greu de descris starea lui Valentin, fiul lui Emilian şi nepotul lui Francisc Hossu-Longin (1847-1935). Căci bunicul a fost ginerele lui George Pop de Băseşti şi soţul celei mai mari militante pentru emanciparea femeilor din Transilvania, Elena
