Ghioca Elvira s-a făcut nevăzută în plină zi, de pe un drum intens circulat din oraşul Berbeşti
Avea 9 ani şi jumătate. Mama o botezase cu numele unei fetiţe care-i murise la doar două luni de la naştere, înaintea ei. Ca şi cum ar fi vrut să cârpească destinul. Apoi, femeia a aflat că aduce ghinion să dai copilului numele altuia, care a decedat, şi a început să o strige “Bianca”. Ca şi cum ar fi vrut să păcălească soarta. Astăzi, Bianca nu mai este. Iar despre ea, mama nu ştie acum nici măcar dacă e vie sau moartă.
Un leu şi o garsonieră
Ghioca Elvira Loredana, Bianca – aşa cum strigau părinţii, era elevă în clasa a II-a. O dăduseră la şcoală abia la 8 ani, pentru că era o mână de copil, măruntă şi firavă, şi ai ei se gândeau că nu poate duce ghiozdanul în spate. Dar şi după ce a început şcoala, mare lucru n-avea de cărat în ghiozdan fetiţa, părinţii nu risipeau banii pe caiete. În fiecare zi de şcoală, Elvira primeau primea o bacnotă de un leu, de la bunica ei. Bani de buzunar, pentru gustarea din pauza mare. Câte lucruri poţi cumpăra cu un leu?
Şcoala a lăsat în viaţa Elvirei o urmă importantă: poza din clasa I, singura în care apare, clar, chipul fetiţei. Astăzi, este fotografia după care o caută poliţiştii.
Era un copil isteaţ şi sociabil. Avea tupeu, intra repede în vorbă cu oricine şi uneori răspundea obraznic, spun vecinii. Familia locuieşte într-o garsonieră de la parterul unui bloc din Berbeşti. Au trei copii: Elvira, Alexandra, care avea 5 ani când a dispărut sora ei, şi Andrei, care avea 7 ani. Erau atunci cinci suflete înghesuite în câţiva metri pătraţi. Doar tatăl muncea, cu ziua. Copiii creşteau în lipsuri şi se obişnuiseră deja să-şi vadă părinţii cu sticla de alcool la gură. La scurt timp după dispariţia Elvirei, tatăl a plecat, iar în garsoniera de la parter s-a mutat un alt bărbat.
E
