După ce, marţea trecută, Crin Antonescu dădea asigurări că nimic nu se va schimba în atribuţiile preşedintelui în numirea şefilor serviciilor secrete, două zile mai târziu, Comisia de Revizuire a Constituţiei a adoptat un amendament potrivit căruia şefii SRI şi SIE vor fi numiţi sau aleşi de către Senat. La prima vedere, o decizie corectă, care trece serviciile secrete sub autoritatea “organului reprezentativ suprem al poporului român”. În realitate, aşa cum arată două scandaluri petrecute săptămâna trecută în Cehia şi Bulgaria, o măsură care deschide calea abuzurilor, corupţiei şi politizării.

Una din marile provocări ale tranziţiei de la comunism la statul de drept în fostele ţări comuniste a fost scoaterea fostei poliţii politice din viaţa politică şi economică a ţării şi “îngrădirea” legală şi administrativă a noilor servicii de informaţii astfel încât acestea să se conformeze standardelor democratice şi să fie izolate cât mai bine de zona politică. În România, acest proces părea să meargă destul de bine. Şefii serviciilor secrete sunt numiţi de preşedinte, în faţa căruia răspund ierarhic, şeful statului având atât responsabilitatea politică pentru numirile respective, cât şi responsabilitatea constituţională, ca preşedinte al CSAT. Controlul parlamentar se realizează prin validarea în plen a numirilor prezidenţiale şi prin verificarea modului în care serviciile au cheltuit sumele alocate de la buget.

Lucrurile au început să se tulbure în momentul în care, dinspre USL şi, mai ales din zona grupării Voiculescu-Antonescu au început să apară tot mai multe atacuri la adresa“poliţiei politice a lui Traian Băsescu”, adică la adresa campaniei anticorupţie declanşată de DNA în care un rol esenţial îl joacă interceptările telefonice realizate pe bază de mandat de către SRI. De când a venit la putere, USL nu a putut oferi însă nicio dovadă privind abuzuri