Motto: Finis coronat opus (lat. „Sfârşitul încununează opera”) Ovidiu, „Heroides”
Cine ar fi crezut că un lucru de nimic, atât de banal şi de comun cum ar fi, de exemplu, un divorţ între persoane de sex opus, care s-au iubit până au făcut avere, ar putea declanşa o reacţie atât de violentă din partea Cotrocenilor, capabilă să dea cu toată lumea de pământ, numai s-o recupereze pe şefa haremului; că doar altă explicaţie la ieşirea în faţa naţiei a domnului Băsescu nu poate fi. Într-adevăr, dacă preşedintele se mulţumea numai cu o plimbare prin lanurile de grâu ale patriei, adică rămânea cu ce-l frământa atunci (pe 6 iunie…), lumea se uita cât se uita, ca la un făt cu bot de lup, după care îşi zicea că l-au pus şi pe el cei mai mari să se stropşească la agricultori (vezi, bă, că nu-ţi mai dăm E-uri la preţ de ecologice, pune mâna să-ţi produci mâncarea). Că doar cel puţin eu no-i crede că mi-a citit articolul cu ce-i ziceam despre cât de mult îl doare în vârful catargului de agricultura noastră sublimă. Nu trebuie să subestimăm gândirea pătrunzătoare şi anticipativă a preşedintelui, care, sigur, a luat în calcul participarea noastră în Afganistan şi în alte locuri, nu numai cu soldaţi, fără dotări corespunzătoare, trebuie să alimentăm frontul, aşa cum am făcut în ultimul război, cu nemţii. Pentru că nu l-a lăsat inima să dea de pământ cu legea strâmbă care le dă voie românilor să-şi vândă pământurile la străini, a zis să vindem tot atât cât am cumpărat noi de la alţii. Totuşi, nu poţi să nu constaţi cât e omul nostru de parşiv: a răcnit că i s-a luat de comunişti pământul pentru care luptase el pe toate fronturile, iar alţii, interesaţi, trăgeau cu arcuşul prostiei pe coarda dragostei românului pentru pământ, pentru ţară adică, ca să constatăm că toată tevatura era pentru o chestie de piaţă. Era cu mult mai bine ca statul nostru de drept să-şi fi orientat po