«Asta e pentru tine.» M-am uitat la cadou, apoi la el. Avea 43 de ani, eu 20; el, miliardar, CEO al unei corporaţii americane, deţinător al echipei de basket Orlando Magic - eu, ţânc în anul II de studenţie. I-am mulţumit pentru un cadou care era imposibil să nu te pună pe gânduri.

Era o carte, scrisă de el: redescoperirea valorilor din societate. «Strong values make great nations», îmi spusese cu convingere. Republican, antreprenor, investitor, filantrop, în termeni suficient de amicali cu Gerald Ford, fostul preşedinte al SUA, încât acesta să accepte a-i scrie prefaţa. Cartea fusese un succes. Colaborarea dintre ei sublinia că - dincolo de convingeri politice, şi cu toate că îi separau aproape două generaţii - cei doi continuau să creadă într-un set de valori fundamentale ilustrându-le ţara. ("Valorile americane": prezumţie şi aroganţă pentru unii, virtuţi stabilizatoare pentru alţii... Din parte-mi, prefer o virtute atât de înrădăcinată încât ajunge să pară o aroganţă - decât o aroganţă-n care unii văd virtute.) Găsise, comprehensiv, tot ceea ce considera că dinamizează lumea în care trăia: onestitate, fiabilitate, compasiune, curaj, modestie, prudenţă, autodisciplină, optimism, echitabilitate, devotament, iniţiativă, muncă, perseverenţă, responsabilitate, cooperare, spirit judicios, exhortare, iertare, serviabilitate, caritate, leadership, valorificarea oportunităţilor, educaţie, spirit fratern. Subsumate - toate - libertăţii.

În teorie lucrurile sună perfect, toate sunt bune de admirat, iar valorile înşirate au cea mai impecabilă alură. Făcea mai mult de-atât: nominalizându-le, le dădea contur - pentru că dincolo de a fi practicate într-o societate, valorile sunt în primul rând identificate, transformate în obiective şi-n realităţi permanent reînnoibile, "self-fulfilling". Nu contează sub ce orizont le clamezi, aici sau aiurea; contează faptul că