Asta este povestea multor romani, dar acum, in mod expres, ma voi referi la Bogdan Alin Ota, pianistul care a castigat locul doi la “ Norvegienii au talent” , la al carui concert am avut placerea sa fiu invitat, cu cateva zile in urma, in sala cinematografului Patria din Bucuresti !
Ceea ce m-a impresionat, in mod deosebit, la acest foarte talentat artist a fost dorinta sa de-a promova alti tineri colegi de breasla, pe care i-a invitat in concertul sau, cu siguranta pentru a le oferi sansa de-a avea un public venit , cu siguranta, sa-l vada pe cel care-a cucerit Norvegia. Pentru ca ,altfel, ar fi facut ca multi altii, adica ar fi invitat nume deja consacrate, care sa atraga si acestea ,la randul lor, un public suplimentar.
Este binecunoscut faptul ca norvegienii, din pacate la fel ca si germanii, sau suedezii, nu au au parere prea buna despre marea majoritate a romanilor, veniti sa lucreze in tarile lor si ,exact din acest motiv, sa faci performata acolo este cu adevarat ceva iesit din comun! Bogdan al nostru a fost nevoit sa faca tocmai ceea ce-am scris in titlul acestui editorial, adica sa plece din Romania, dupa ce terminanad Conservatorul a incercat sa fie profesor, sa lucreze prin farmacii si chiar pizzerii, pentru a putea obtine un salariu cat de cat decent.
Fiind privit cu reticenta de cei carora le propunea muzica sa, a plecat cu ideea ca, daca va fi nevoie, va monta chiar si roti si , intr-adevar, nu i-a fost deloc usor nici afara, fiind nevoit sa livreze copiatoare profesionale, ce aveau greutati si volume care puteau usor sa-i afecteze degetele si nu numai, la cel mai mic moment de neatentie. A avut norocul sa nu pateasca nimic si sa-si pastreze intacte mainile sale de “aur”, a reusit sa uimeasca Norvegia si abia dupa aceea a inceput sa fie apreciat si acasa, in Romania, iar in orasul sau natal, adica in Botosani, a primit chiar tit