Trenurile in Romania merg astazi mai incet decat la inceputul secolului. Un pod peste Dunare este facut, prin efortul conjugat a doua state, in treisprezece ani, in timp ce Apolodor din Damasc si romanii sai au inaltat o lucrare echivalenta in doar doi ani. Dar ceea ce se intampla in materie de statistica intrece orice imaginatie. Si, pur si simplu, nu mai poate suporta vreo comparatie cu trecutul. Istoria recensamantului din Romania este halucinanta. Si, in general, statistica din aceasta tara. O anti-statistica ce poate da totul peste cap.
Ultimul recensamant, facut si asa cu intarziere, a fost organizat de Guvernul PDL al lui Boc in 2011. In conditii care, de la bun inceput, au fost documentate de catre presa drept total improprii unor masuratori cat de cat rezonabile. Debandada a fost totala. Si multi analisti, intre care ma numar, au toate argumentele sa sustina ca brambureala a fost planificata. Cea mai izbitoare dovada este ca nimeni nu a sanctionat-o. Dar Institutul National de Statistica este si el parte.
O treime din banii cheltuiti pentru referendumul din 2011, totalul fiind de 40 de milioane de euro, au revenit Institutului National de Statistica. E adevarat ca nu INS a patronat debandada. Dar la fel de adevarat este ca INS a tolerat-o. Iar acum, intr-un fel sau altul, ar trebui sa plateasca oalele sparte. Desi, ca urmare a unei raportari dovedite false, are un nou presedinte director general. In persoana unui profesor universitar.
La Antena 3 au fost prezentate situatii de-a dreptul ingrozitoare. De falsificare grosolana si sistematica a masuratorilor facute la recensamant. Proportiile fraudei sunt atat de mari, incat corectarea prin inginerii statistice inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca finalmente recensamantul, fara sa o spuna nimeni in mod direct, este aruncat la gunoi, iar ceea ce va fi comunicat abia in 4 i
