Revizuirea scârţâie, USL geme, Marga a fost pus pe făraş, iar referendumul lui Băsescu a intrat în linie dreaptă. Treaba nu arată bine, iar din spatele declaraţiilor oficiale miroase a sulf. Tare de tot.
Aparent, Marga ar fi păcătuit prin nepredarea raportului de activitate al ICR pe 2012 (dar când s-a predat vreodată un raport la termen?) şi, tot aparent, votul la Constituţie s-a amânat pentru la toamnă din cauză de Curte Constituţională. Aşa să fie? Prostiile, comunismele, clientelismele şi autoritarismele lui Marga par, de fapt, să fi umplut până şi paharul celor care acum un an huleau echipa Patapievici. L-au umplut însă cu schepsis, pentru că decizia de mătrăşire a fost luată în răspărul lui Antonescu, dispus să facă scut în apărarea lui Marga. N-a apucat, Comisiile de cultură şi de externe din Senat l-au executat din scurt, în timp ce şeful era cu treburi prin Croaţia. Pesediştii susţin că izbânzile lui Marga, începute cu caloriferul şi terminate cu atacul la „viteza inacceptabilă“ cu care lucrează Ministerul de Externe, dar şi păşunismele exportate de ICR deveniseră deranjante pe plan extern pentru imaginea României, deci şi pentru a lui Ponta, chitit să-şi cârpească o haină de european. Or, Marga nu doar că pusese pe butuci proiecte şi oameni de valoare, dar, zice-se, lucra doar pentru patronul său direct, Antonescu, băgând fitile împotriva premierului. Colac peste pupăză, notele informative ale lui Marga începuseră să facă deliciul lumii culturale de pretutindeni, la orizont se profilau nişte scandaluri de corupţie prin Germania, iar ICR devenise permanent subiect de scandal. Debarasarea este o recunoaştere indirectă a greşelii făcute în debutul puciului din vara lui 2012, care a reuşit să coalizeze artişti, intelectuali şi societate civilă din România şi din Occident, precum puţine alte cauze au reuşit. Nostim este că Marga
