Din nou suntem constrânşi să constatăm aleatoriul păgubos cu care sunt luate deciziile de numire la nivel înalt. Se continuă o cretină şi suicidară politică de ridicare în dregătorii a unor oameni dotaţi, unii chiar performanţi, dar care sunt propulsaţi spre sfere și leviere pentru care nu au aptitudini... manageriale (scuze pentru clișeu) şi nicio „didactică" de exercitat asupra oamenilor departamentului respectiv.

Se alege nepotrivit de către... nepotriviţi. Şi asta, în ţara în care există proverbul „Omul potrivit la locul potrivit".

Dar, există proverbe tocmai pentru a fi contrazise. Trăim alte vremuri, uşurele, cu alte stele (dar fără cer!), cu ţeluri strictamente (cuvântul are în el pe „stric", trimiţând la „stricnină" şi la „stricat") materiale, de îmbuibare, comoditate şi reprezentare socială printr-o opulenţă uneori cu accente nesimţite.

Aşa s-a ajuns să alegem, uneori în pofida aptitudinilor şi chiar a voinţei vreunui activist partinic, ca miniştri, actoraşi (buni, nici vorbă), filosofi, afacerişti – oricum şi în majoritate inadecvaţi.

În noua guvernare, ceea ce s-a întâmplat la învăţământ şi cultură ar fi fost scandalos în orice lume civilizată; la noi, nu.

Aceasta parcă pentru a consolida zodia „fatalităţii", precum şi a atotputerniciei sintagmei „la noi, nu". Vă ameninţ de acum, iubiţilor, cu un articolaş îngâmfat şi zăpăcit, de-al meu, în care o să încerc să pun pe seama unei anumite televiziuni – ceea ce nu este neadevărat – toată părerea rea pe care o avem în ultima vreme despre noi.

Şi-aşa, nu eram renumiţi prin coeziune; dar cum băsescofobia şi ... bocalergia studioului TV cu pricina erau pătimaş-furibunde, totul devenise o negaţie şi un furor anti-românesc. Uite că Boc nu mai este – iar la Cluj, eu am auzit zilele acestea, este foarte stimat şi chiar iubit (!) -, Băsescu a ieşit din ring şi... şi lucrurile nu merg