E greu să scrii despre liderul la zi al box-office-ului românesc*. Ce să zici? Că oamenii sînt proști pentru că se duc la filme proaste? Nu. E nepoliticos și neadevărat. Oamenii care n-au timp să dea două click-uri pe net – ca să afle că The Hangover Part III are un scor de 30/100 pe Metacritic.com și niște review-uri din care lipsesc doar tradiționalele expresii „căcat cu vomă” și „muie, Hollywood!” – sînt, pur și simplu, ocupați. Iar indivizilor prinși cu alte site-uri (ca, de pildă, cancan.ro) și pasionați de comediile cu titluri celebrissime nu le poți complica existența cu cronici de film. Dar le poți vorbi, de pildă, despre bani.
Ei bine, atunci cînd îi zăresc pe Zach Galifianakis, Bradley Cooper și Ed Helms pe afiș și se decid să dea banii pe bilet, oamenii naivi și neinformați se așteaptă să rîdă. Iar aici se produce prima confuzie: Marea mahmureală 3 nu este o comedie (așa cum Marea mahmureală 2 nu a fost un film, ci un sequel încropit pe un vapor chinezesc unde se produc pantofii de sport „Abibas”). Practic, există o singură poantă reală în tot episodul final al trilogiei, iar ea se consumă în primele zece minute ale supliciului, la scena înmormîntării lui Sid Garner. Vă las s-o descoperiți singuri. Apoi puteți ieși liniștiți din sală.
În rest, se pleacă de la clasica premisă hollywoodiană că, de la primul mega-succes de casă încolo, moacele actorilor sînt suficiente. Și că, în acest caz particular, prostul gust cu accente offensive (dar ce nu e offensive în țara tuturor aiurelilor corecte din punct de vedere politic?) va funcționa impecabil, de la sine. În acest sens, menționez că o girafă e decapitată, iar mai tîrziu un cocoș e sufocat cu perna. Iar cine rîde la așa ceva își merită nu numai filmul. Dar și soarta.
A doua țeapă de proporții e că-n The Hangover Part III nu se mahmurește nimeni. Nu există nici un fel de petrecere a bur
