Arestarea lui Sorin Alexandrescu, omul prin care Dan Voiculescu îşi gestiona tele-afacerile dubioase, anunţă evoluţii mai interesante decât lasă să se întrevadă primele impresii. Şi asta deoarece Antenele reprezintă mult mai mult decât o afacere la care râvnesc unii rivali.

Miza scandalului declanşat este în primul rând legată de ambiţiile politice ale lui Voiculescu şi de capabilităţile propagandistice ale trustului său media, care îi permit să influenţeze jocurile de putere. Şi nu atât pe cele ce au ca finalitate numirea unui ministru, a unor şefi de instituţii sau câştigarea unor contracte, cât mai ales pe cele ce pot afecta interesele strategice ale ţării. Banii sunt o chestiune secundară în acest punct al acţiunii, pentru că reprezintă un mijloc, nu un scop în sine. Şi pentru o tabără, şi pentru cealaltă.

Să luăm pe rând întrebările esenţiale pe care le nasc evenimentele recente. Prima: acordul de coabitare îl include sau nu şi pe Voiculescu? Sau, şi mai direct, imunitatea de care se bucură principalii săi giranţi se extinde şi asupra sa?

Cel mai probabil, la început i s-au dat asigurări că da. Altfel nu se explică prezenţa lui Antonescu alături de Băsescu, Ponta şi Dragnea la momentul semnării. Atacurile ulterioare ale propagandiştilor săi, dar şi distanţările ipocrite sau de-a dreptul mincinoase ale lui Crin Antonescu pot fi văzute ca o dovadă că Voiculescu a simţit că este dus cu vorba.

Cum rămâne cu interviul dat cu trei zile înainte de arestarea lui Alexandrescu în care spunea despre coabitarea Băsescu-Ponta că „a dat rezultate bune“?

Diversiune. Declaraţia sa era menită să transmită oamenilor-cheie din USL că este în continuare pe cai mari, deoarece a fost cooptat în înţelegerea la nivel înalt dintre Băsescu şi Ponta şi, implicit, că a fost acceptat de Occident ca jucător legitim.

Succesul transmiterii mesajului a fost as