Cultul părintelui, început încă în anii vieţii, a sporit în timp, iar la căpătâiul lui pelerinajul este neîntrerupt. E un amestec de curiozitate, forfotă şi smerenie autentică în căutările pelerinilor ori ale turiştilor din specia recentă.
Dumnezeu i-a dăruit zile şi har părintelui Cleopa, învrednicindu-l întru slujire până la adânci bătrâneţi. În anii lui din urmă, pelerinajele la Sihăstria au devenit o practică obişnuită. Obştea s-a mărit, iar bisericuţa veche şi paraclisul au devenit neîncăpătoare. S-a înălţat, de aceea, o biserică mare cât o lavră şi s-au construit spaţii de cazare pentru tot mai numeroşii pelerini. Libertatea redobândită cu sacrificii le-a alimentat românilor interesul pentru credinţă. Despre marii duhovnici ai Bisericii Ortodoxe a început să se facă vorbire la lumina zilei. Nume precum Arsenie Boca, Iustin Pârvu, Ilie Cleopa etc, au intrat în limbajul curent al credincioşilor. Românii au aflat cu uimire că aproape toţi trecuseră prin calvarul puşcăriilor comuniste, supravieţuind în chip miraculos, prin mărturia lor de credinţă. Istoria românilor în comunism nu mai era un lung şir de umilinţe şi cedări în faţa stăpânilor atei. Fapte de înălţătoare credinţă, dar şi de rezistenţă sub semnul crucii erau reconstituite şi livrate publicului. Cărţile cu şi despre N. Steinhart mărturisesc despre puterea mântuitoare a credinţei creştine. Mărturiile de demnitate întru apărarea credinţei ale preoţilor greco-catolici, asasinaţi în închisorile comuniste în anii 1950, dezvăluiau cruzimi de neimaginat şi fundamentau renaşterea turmei, risipită în cele patru zări. Şi reprezentanţii celorlalte culte îşi descopereau martirii, precum episcopul romano-catolic de Iaşi, Anton Durkovici, mort în condiţii nelămurite la Sighet. Renaşterea religioasă a generat procese de conştiinţă, pe alocuri, dar şi acuzaţii. Anii au trecut, iar faptele au început să se aşez