Generalul Patruşev, fost director al FSB şi secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei a trecut pe la noi, a fost primit după cuviinţă de oficialităţi, a lăsat în urmă o hârtie şi nişte declaraţii din partea alor noştri cam "încordate", cum îi place viitorului ambasador Vasile Soare să zică.
Urmele trecerii generalului Patruşev nu au fost consemnate doar printr-un simplu comunicat, preşedintele Băsescu simţind nevoia să facă precizări. Doar invitaţia pentru distinsul oaspete, pasăre rară rusă pe aici, a fost făcută de consilierul pentru securitate naţională Iulia Fota. Mânat de o logică bine delimitată, cu parfum vag de război rece şi lume bipolară, domnul Băsescu a spus că discuţiile au fost bune, cam cu mârâieli prin părţile esenţiale, dar că preşedintelui Putin i se poate transmite "deschiderea pentru cooperare". Cât despre un viitor contact oficial româno-rus la cel mai înalt nivel, domnul Băsescu e sceptic, iar domnul Putin e deocamdată prea ocupat să îşi pună în ordine viaţa personală.
Relaţiile politice româno-ruse nu sunt de ieri, de azi, mai mohorâte şi reci decât apele râului Moscova. Anul trecut, în timpul meteoricului guvern Ungureanu, ministrul său de Externe, Cristian Diaconescu, recunoştea corect şi cu jumătate de gură: "Agenda bilaterală a relaţiei politice cu Rusia trebuie upgradată (...) În ceea ce priveşte aspectele politice, cred că lipseşte deocamdată de pe agenda bilaterală tema legată de chestiunile politice şi de securitate ale regiunii". Realismul şi disponibilitatea au rămas însă în acest stadiu.
Dialogul bilateral la nivel mediu şi înalt fiind quasi-absent, România şi Rusia îşi mai surâd cu reţinere sau se încruntă doar în contexte foarte largi, care privesc îndeosebi aranjamentele de securitate şi sâcâitoarea dependenţă energetică. Ne mai încălzim cu gaze ruseşti, mai fluturăm batistuţa din dosul scutului anti-