Minda Dobzeu despre pãrintele Iustin Pârvu:

REGRETE “Ceea ce multi nu cunosc despre acest mare Duhovnic al nostru, al tuturor, acest tãmãduitor de rãni si mare îndrumãtor, este cã la el alergau toti politicienii din tara asta. Cuvântul lui era greu, era curat. Eu l-am sfãtuit însã sã nu se mai bage în problemele sociale, ci sã rãmânã la lucrurile duhovnicesti. Dar lui îi plãcea mult si cunostea bine principiile sociale. Si îi pãsa de viata celorlalti”, a spus pãrintele Mina Dobzeu, ieri, la aflarea vestii despre moartea lui Justin Pârvu. Pe ambii i-a legat pentru totdeauna suferinta si prigoana înduratã în timpul comunistilor, dar si modul în care au supravietuit ororilor, devenind Duhovnici pentru mii si mii de oameni.

“Eu l-am cunoscut pe pãrintele Iustin Pârvu la Mãnãstirea Bistrita, mai demult, în anii din urmã. Si eram prieteni. Fãcuse si el închisoare ca si mine, dar din motivul cã regimul spunea despre el cã ar fi fost legionar. Dar nu stiu eu sã spun sigur acum, dacã a fost sau nu legionar, dar stiu cã îl acuzau de acest lucru. Apoi, dupã un timp, la mãnãstire la Bistrita a venit un alt staret, iar el a plecat de acolo. S-a dus la o mãnãstire unde era pãrintele Bãlan, iar de acolo s-a orientat singur sã îsi gãseascã o vatrã, unde sã facã o mãnãstire. S-a dus la Neamt, unde stiu cã era totul pe umerii lui. A fãcut el o mãnãstire acolo, în libertatea si în gândirea lui, de mare Duhovnic. Era cu inima la atâtia care am suferit prin închisori si a vrut pentru ei un loc de rugãciune, de mântuire. El – si trebuie sã spun – avea niste principii sociale hotãrâte, cam asemãnãtoare cu ale legionarilor, care, cred eu, au gresit doar când au pus mâna pe revolver, cãci pânã acolo, principiile lor nationale nu erau rele. Lui îi pãsa de viata socialã, tinea sã stie traiul oamenilor si viata lor, asa cum e, iar lumea de asta îl simtea foarte, foarte aproape”,