Rareori în istoria contractelor de infrastructură din România de după 1990 s-a impus mai evident decât zilele trecute, implicarea unui ministru în aranjarea unui contract plătit din fonduri publice.

Legătura dintre compania de stat care dă contractul în calitate de autoritate contractantă şi ministrul bănuit a sta în spatele aranjamentului respectiv de regulă este vagă. Lumea bănuieşte că în spatele afacerii respective ar sta ministrul şi partidul său, dar dovezile nu există.

In cazul contractului de 300 de milioane de euro pentru repararea căii ferate Vinţu de Jos-Simeria, bani veniţi de la Uniunea Europeană în cea mai mare parte, dubiile de acest gen sunt prea puţine. Fantoma ministrului Transporturilor, Relu Fenechiu, se iţeşte pretutindeni în povestirea spusă zilele trecute pe blogul său, de către fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al CFR SA, Lucian Isar, privitoare la licitaţia organizată de această companie de stat pentru repararea celor 44 de kilometri de cale ferată. Alături de Dimitris Sophocleous, fostul director general al CFR, Lucian Isar a făcut parte din echipa managerilor privaţi, numită la începutul anului la cârma companiei.

Fostul preşedinte al CA CFR SA nu pomeneşte explicit numele ministrului Relu Fenechiu atunci când povesteşte schema prin care a fost aranjată semnarea contractului cu firmele FCC şi Alpine, în pofida faptului că oferta acestora purta ştampila ”necorespunzător” pusă de către Curtea de Apel Bucureşti. Când menţionează presiunile la care atât el cât şi Sophocleous au fost supuşi pentru a acorda contractul firmelor FCC şiAlpine, Isar pomeneşte de ”reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor”, ai ”Corpului de Control al ministrului Transporturilor”, de un director general adjunct pe fonduri UE, adus de Fenechiu de la Iaşi dintr-o obscură funcţie politică în PNL pentru a fi pus într-un post cheie pe