Regiunile sunt utile ca să pună mâna în gât şefilor judeţeni, să le ia proiectele de infrastructură medie şi competenţele de planificare, că aici sunt bubele, dar se pare că exact asta nu se va întâmpla: promisiunea e că nivelul judeţean va fi întărit, nu slăbit.
Să-l asculţi pe vicepremierul Dragnea predicând regionalizarea e ca şi când ţi s-ar citi din John Winthrop, primul guvernator de Massachussets: „we shall be as a city upon a hill, the eyes of all people are upon us…“. Un aer vechi-testamentar pluteşte în jurul promotorului Noului Ierusalim românesc, care, după ce se va consulta cu cei şapte înţelepţi aleşi şi va sfârşi exerciţiul de numerologie (să fie şase, să fie opt), va duce norodul la mântuire.
Ce minunat: printr-o singură mişcare de reîmpărţire a poporului şi dobitoacelor, vor fi cu toţii mai îndestulaţi! În fapt, fiecare va şedea tot acolo unde l-a orânduit Dumnezeu; doar faţa pământului se va roti în jurul lor într-un chip minunat, aşa încât, unde ieri a domnit întunerecul, mâine va fi lumină, unde a fost înapoiere, va fi propăşire.
Ia să ascultăm: „În primul rând, într-o regiune este important să ai cât mai multe slujbe nonagricole, ăsta e un criteriu obligatoriu pentru dezvoltare. Dacă numărul de slujbe agricole într-o regiune e mai mare decât celelalte, este clar o reţetă pentru nedezvoltare… este foarte important ca într-o regiune să nu existe judeţe de acelaşi fel, cum este cazul Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa, ceea ce ar fi o soluţie foarte proastă“.
Cu alte cuvinte, investitorul neamţ nu vine la Teleorman (am ales la întâmplare), deoarece judeţul e în aceeaşi regiune cu Giurgiu şi Călăraşi. Dar dacă mutăm limita altminteri (deşi nu prea văd cum), atunci va da neamţul năvală, deoarece judeţul în chestie va fi mai atractiv, chiar dacă în fond el rămâne tot ce este şi unde este.
