Pentru mulți politicieni români, orice incursiune în afara hotarelor pare să fie o adevărată aventură. De aceea se și simt copleșiți și neajutorați.

Săptămâna trecută, a fost o mare dezbatere la București pe tema numărului de minute alocate recentei întâlniri dintre Angela Merkel și Victor Ponta. Așa ne-am plimbat între două extreme, după cum cei în cauză doreau să minimizeze sau, din contra, să ridice în slăvi contactul la vârf ro­mâno-german. În fapt, ceea ce contează cu adevărat nu e atât durata întrevederii bi­laterale, cât mesajul de fond transmis de cancelarul ger­man guvernului de la Bu­cu­rești: „Pentru economia ger­mană, este foarte important să fie respectate standardele statului de drept, să existe si­gu­ranță juridică, să fie combătută corupția și să existe transparență“. Declarația Angelei Mer­kel e un semnal neechivoc transmis omo­lo­gului său român: Berlinul este dispus să re­încălzească la nivel politic relațiile cu gu­ver­nul d-lui Ponta, dar, în lumina evenimentelor din vara anului trecut, va continua să mo­ni­torizeze cu atenție evoluțiile de la București. E în egală măsură o mână întinsă părții con­siderate „bune“ din USL (în opoziție cu tabăra Antonescu-Voiculescu), dar și o atenționare că e vorba de o încredere con­diționată.

E greu de crezut că un can­celar german ar menționa vre­odată chestiuni legate de justiție și statul de drept într-o întâlnire cu omologi din Uni­unea Europeană (poate doar cu excepția Bulgariei). Și nu doar în relație cu țări ca Olan­da sau Austria, ci și dacă ar fi vorba de Grecia sau Portugalia, state venite mai târziu în UE și astăzi puternic afectate de criza economică. Altele ar fi fost subiectele abordate: dacă trebuie sau nu să fie aban­do­nate măsurile de austeritate, reglementarea industriei bancare, politicile pe energie. Faptul că asta se întâmplă în cazul României e un indiciu al statutului po