Nu cu multă vreme în urmă, când Primăria își lansa bugetul, referindu-se la faptul că imaginea orașului, a centrului mai ales, se degradează tot mai mult, domnul primar, cuprins de descurajare, motiva că nu poate convinge și obliga privații să se alinieze. Iar ca argument, a dat exemplul cu felinarele orașului, lucrări de artă, cu cofret și bec. Despre acest episod am scris cu o altă ocazie. Abandonul domnului primar a surprins asistența.
Orașul Arad, cu perspectiva Capitalei Culturale Europene, realizabilă, ori nu, are atâtea bube, devenite cu trecerea timpului incurabile, încât descurajează, și paralizează ori ce inițiativă. Le voi enumera aceste bube, și vă voi dovedi că ele se mențin, în ciuda tuturor legilor și hotărârilor puterii locale.
Am fost de nenumărate ori în orașul Pecs, ca fondator al Asociației „KEZFOGASOK”, apoi reprezentând PRO URBE, și am prins epi- soade din vastele pregătiri pentru viitoarea Capitală Culturală Europeană. Ce n-am văzut la ei: aparate de condiționare pe fațadă, iar cofretele și gazele erau bine mascate. Interlocutor mi-a fost arhitectul șef. Ei bine, iată care erau metodele lor de a păstra fațadele „curate”. Ascultați stimați consilieri municipali: nimic nu se montează pe fațadă fără autorizație, în caz contrar, amenda dată proprietarilor, usturătoare, depășea valoarea aparatului și costurile de instalare. Poftim? Primăria avea și o firmă cu care executa demontarea mașinăriilor, iar costul era facturat proprietarului. Diferența între ei și noi, este de atitudine. În care oraș din lume, care organizează târguri în piețe, în cazul nostru în Piața Primăriei, și care racordează tarabele la energie, iar la terminare, lasă dezastrul prezentat fotografiile anexate? Aici nu este vorba de stâlpi care aparțin (SIC!) unei întreprinderi private ci fac parte din arhitectura pieții primăriei. Și totuși nimeni nu le vede, nic
