Imi marturisesc ignoranta, pana zilele trecute habar nu aveam cine este Alexandra Stan.
Am facut, ca sa zic asa, cunostinta, cu acest nume atunci cand povestea acestei fete a devenit o telenovela la moda pe toate ecranele: cantareata batuta de impresarul cel rau.
Si tocmai cand incepusem sa am fata de ea o doza de compasiune, d-soara Stan ne-a anuntat ca nu doreste ca agresorul sa ajunga la inchisoare, l-a iertat pentru un an de torturi deoarece, culmea, violentele i-au facut mai mult bine decat rau, au maturizat-o.
Din acest moment, povestea Alexandrei Stan nu mai este una doar telenovelistica, nu o mai priveste doar pe ea, ci una extrem de toxica. Domnisoara aceasta este poate o anonima pentru un public care nu mai are nevoie de modele, in schimb este cunoscuta pentru tineri, adica pentru un segment cu o scara de valori si asa bulversata, asediat de false modele.
Ce intelege acest public de la tanara domnita? Ca bataia e rupta din Rai, inteleg. Ca ea nu umileste, nu injoseste, nu degradeaza, nu este o fapta penala pentru care agresorul ar trebui sa infunde puscaria. Nu, bataia, dragi tinere si tineri, este o scoala de maturizare! Nu te maturizezi citind, invatand sau meditand (Doamne, ce cuvant m-am gasit si eu sa folosesc!). Nu. Te maturizezi sub pumni. Aceea este adevarata scoala, adevarata proba a dezvoltarii interioare - cata bataie poti sa induri.
Ce trebuie sa inteleaga tinerii care se uita la d-soara Stan? Ca daca-si bat prietenele sau colegele le fac un imens serviciu. Le ajuta. Ce sa inteleaga fetele? Ca supunandu-se violentelor cresc, devin mai puternice si mai intelepte.
Ca femeie si ca mama de fata refuz categoric acest rationament pe care il consider mai mult decat periculos, il socotesc de-a dreptul ticalos.
Mai mult decat atat, inteleg ca Alexandra Stan a indurat cel
