După adoptarea în Senat a proiectului de modificare, schimbarea legii referendumului este iminentă. Majoritatea USL are tot interesul să îl voteze şi în Cameră, şi o va face cât de curând.

Modificarea este, evident, rodul frustrării majorităţii parlamentare faţă de eşecul referendumului de destituire din vara trecută. Ca impact viitor, este puţin probabil ca eventuala modificare să fie utilizată pentru o nouă tentativă de suspendare, dar va fi crucială în cazul organizării unui referendum de revizuire a Constituţiei.

Principala obiecţie de atunci a Curţii Constituţionale se referea la crearea unei asimetrii între un tip de referendum (cel de demitere, pentru care se încerca eliminarea cvorumului de participare) şi celelalte referendumuri în cazul cărora se păstra condiţia îndeplinirii cvorumului. Actualul proiect de modificare elimină această obiecţie, căci reduce cvorumul de participare, pentru toate tipurile de referendum, la 30% din alegătorii înscrişi în listele electorale. Lăsând la o parte interesele de moment ale forţelor politice, ar trebui să analizăm avantajele şi dezavantajele acestui proiect.

Comisia de la Veneţia, în Codul de bune practici în materie de referendum, nu recomandă adoptarea cvorumului de participare, pentru că „îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ” (Cap.III.7). Este vorba despre faptul că electoratul se împarte întotdeauna în două segmente – cel al votanţilor şi cel al ne-votanţilor (sau al abstenţioniştilor). Cel de-al doilea grup este format din oamenii care nu sunt deloc interesaţi de viaţa politică sau de problema pusă în discuţie ori nu se consideră reprezentaţi de niciuna dintre opţiunile din buletinul de vot. Cei mai mulţi dintre ei nu au votat niciodată, sau o fac din ce în ce mai rar. Însă abstenţioniştii nu pot fi consideraţi în totalitate adversari ai tezei supuse referendumului. @N