Când am mers să-l votez pe Ion Iliescu preşedinte în turul doi, deşi uram comuniştii care nu mi-au făcut nimic, ba chiar am mâncat o îngheţată bună pe vremea lor, chiar şi eu m-am întrebat ce s-a întâmplat cu mine. Dar un Vadim şef al statului era prea mult, mai ales că semnele de derapaj care l-au adus acum în postura de renegat de propriul partid erau de pe atunci extrem de vizibile, şi doar idioţii nu le-au văzut. Şi atunci, ca şi acum, avea acelaşi limbaj scabros, jignitor şi comportamentul dictatorial pe care ţi-l dă paranoia că eşti cel mai frumos, cel mai deştept şi ai avut cele mai multe femei, chiar mai multe ca Tăriceanu şi Petre Roman la un loc.
E trist să ieşi pe uşa din dos a politicii, mai ales că un singur lucru nu i se poate imputa lui Vadim Tudor, e doxă de carte şi a demonstrat în decursul timpului că dacă vrea, poate fi şi un interlocutor plăcut şi în compania căruia poţi discuta civilizat subiecte variate, nu neapărat politice. Din păcate, capul face, capul trage, iar la Vadim e capăt de drum, după ce majoritatea PRM a hotărât că nu mai are ce căuta în acest partid care la început, înainte de a deveni extremist, a fost chiar o idee bună. Dar nu poţi face politică cu Oana Zăvoranu, cu mă-sa, cu Mariana Moculescu sau cu una care se mândreşte cu ce ţâţe i-a făcut cadou Mama Natură.
Asta n-a înţeles, în nebunia sa, CVT, care văzând că se duce la gară, a încercat să abordeze altfel subiectul, şi să-i determine pe simpatizanţi să creadă fără a cerceta, scoţând la vedere craci, tatuaje şi ţâţe, că procentul de sub doi la sută e doar o făcătură a USL. Dar cei care l-au dat afară pe Vadim mai au o problemă, înainte de a convinge electoratul că derapajul a luat sfârşit, şi se poate continua altfel decât până acum. Să nu radieze nebunul, pardon, tribunul partidul întegistrat pe persoană fizică de la OSIM, că gata cu jucăria. E greu de cr
