O data va ramane in istorie ca ziua in care Occidentul s-a temut ca va incepe Al Treilea Razboi Mondial.

Este vorba despre 17 iunie 1953, atunci cand zeci de mii de locuitori ai RDG ieseau in strada si cereau dreptul la libertate, egalitate in drepturi si unirea cu RFG. Chiar atunci, insa, au sosit tancurile sovietice.

17 iunie 1953: inca de la 7 dimineata, in piata cartierului berlinez Friedrichshain se adunasera deja 10.000 de oameni. Toti erau plini de speranta, crezand ca, daca vocea le va fi auzita, vor reusi sa schimbe cursul istoriei.

Aceasta data ramane, intr-adevar, in istorie, ca "ziua revolutiei nationale in RDG". Pretextul acestei actiuni populare a fost proasta rasplata a muncii, comparativ cu normele ridicate de munca.

In realitate, era vorba despre mult mai multe nemultumiri populare, noteaza Deutsche Welle.

Prigoniti, represalii, umilinte

La opt ani dupa sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, alimentele de baza incep sa se gaseasca din ce in ce mai greu in Germania comunista. La inceputul lui 1953 sunt nationalizate sute de ferme, restaurante si hoteluri.

Membrii comunitatilor bisericesti sunt prigoniti, sute de alti oameni fiind arestati din motive puerile. Un brutar, de exemplu, este condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare pentru ca dusese acasa 10 chifle.

Brusc se intrevede o speranta pentru locuitorii RDG. Pe 5 martie 1953 moare Stalin, iar noul guvern sovietic da indicatii inaltilor RDG sa schimbe regulile care guvernasera tara pana acum.

Sa se bucure oamenii? Dimpotriva, acestia se ridica impotriva politicienilor, mai ales ca una dintre reguli nu fusese schimbata: cresterea normei de lucru, fara insa a fi crescute si salariile.

Cerinta principala a celor iesiti in strada era aceasta: micsorarea normelor de lucru. D