Luni, vestea declanşării procesului iminentei demiteri şi mai apoi cea a pretinsei, oricum tardivei demisii de onoare a domnului Andrei Marga din fruntea ICR a provocat un imens val de bucurie pe facebook.
Respectiva reţea de socializare, catalogată adesea şi nu tocmai pe nedrept ca frivolă, artificială, ori întruchipare a unei false comunicări interumane, are câteodată, orice s-ar spune, capacitatea de a lua pulsul vieţii mult mai rapid decât orice organism media. Ea reflectă, cel mai adesea instantaneu, instinctual, necontrolat, în formulări sumare, neelaborate, dar mai relevante decât orice editorial, reacţia necenzurată a unui impresionant număr de cetăţeni la feluritele breaking news-uri ale posturilor de televiziune. Existenţa ori nu pe facebook, dar şi pe alte reţele de socializare a unei reacţii consistente, vii, netrucate la zisesele news alert sau breaking news le certifică într-un fel acestora autenticitatea şi impactul în opinia publică.
Profesor fiind, adică obligat prin însăşi profesia de bază a domniei sale să fie extrem de atent la reacţiile celor cărora li se adresează şi să îşi adapteze discursul şi acţiunea unor asemenea stimuli, ar fi fost firesc ca domnul Andrei Marga să se întrebe de ce precipitata şi impusa plecare a domniei sale din fruntea unei instituţii pe care a condus-o din septembrie încoace, a determinat o atât de mare satisfacţie.
Nu scenarita de tip Ion Cristoiu căreia i-au căzut victimă nenumăraţi comentatori de televiziune, scenarită la amplificarea căreia a contribuit domnul Marga însuşi prin felul în care s-a exprimat în interviul acordat unui binecunoscut cotidian on line, prin termenii în care şi-a formulat scrisoarea de demisie şi prin apariţia televizată de la Realitatea tv, apariţie devenită de-a dreptul delirantă graţie contribuţiei nervoase a jurnalistului Cornel Nistorescu, care a imaginat un veritabil co
