Am participat sâmbătă, alături de circa 2.000 de oameni, la Crosul şi Semimaratonul Aradului. Am simţit – şi cred că majoritatea participanţilor sunt în asentimentul meu – că particip la o adevărată sărbătoare. Nu doar una a sportului, ci mai mult una a Aradului, a oamenilor. Unii nu s-au mai văzut de mult timp, alţii s-au văzut, dar în alte ipostaze, poate mai protocolare, mai rigide. Au fost cazuri în care au socializat între ei oameni care în viaţa de zi cu zi fac parte din tabere diferite, fie ele profesionale, de afaceri, politice sau administrative.
De sâmbătă seara, socializarea s-a mutat pe site-urile de specialitate. S-au făcut schimburi de poze şi de amabilităţi, s-au comentat rezultatele, iar ecourile au răzbătut până ieri. Cu alte cuvinte, această alergare în masă a fost încununată de succes.
De fapt, Aradul are nevoie de astfel de întâlniri. Păcat că la Festivalul de Gastronomie condiţiile meteo au fost potrivnice, dar dispunem, ca municipiu şi oraş, de mult mai multe oportunităţi pentru a ne întâlni, a ne întrece şi a rămâne, fiecare, cu amintiri frumoase: Supermaratonul Arad-Bekes, Marşul bicicliştilor, Ziua vecinului, excursia anuală cu canoea pe Mureş etc.
În esenţă, Aradul are disponibilitate de a se coagula în jurul unor evenimente, sportive, culturale sau de acest gen. Tocmai de aceea, ideea de a concura pentru titlul de Capitală Culturală Europeană reprezintă un test important, o oportunitate de a măsura potenţialul nostru, de a vedea ce ne mai lipseşte sau în ce excelăm. Atenţie, deocamdată vehiculez ideea de a intra în concurenţă. Până la o eventuală victorie va mai curge multă apă pe Mureş, iar argumentele oraşului învingător din 2021 vor fi multiple, nu doar strict culturale. Intrarea într-o astfel de competiţie trebuie să aibă la bază atât dictonul ce călăuzeşte Jocurile Olimpice – „Important e să participi” –, cât ş
