Poate scăpa România de modelul post-comunist, în care pioni importanţi ai Securităţii ceauşiste au făcut ani de zile jocuri politice şi economice? Se poate trage linie, după experienţele de tip Voiculescu? Sau există o matrice care se reproduce la infinit şi care lasă România la porţile Levantului între Turcia şi Rusia, două modele care nu s-au dovedit compatibile cu Occidentul?

Scoaterea lui Dan Voiculescu din ecuaţia mediatică, politică şi economică este semnul sfârşitului unei epoci, în care “foştii” erau mai puternici şi mai influenţi decât “actualii”. Într-un interviu pe care l-a acordat României libere şeful Serviciului Român de Informaţii (SRI) acum patru luni, George Maior sugera că oamenii fostei securităţi, care se află la suprafaţă vor fi nevoiţi să se retragă, fiindcă regulile s-au schimbat: „există centre de putere care văd în perspectivă şi încearcă să-şi traseze culoare spre viitor, vizând alegerile prezidenţiale din 2014, şi crezând că fie pot intimida SRI, fie îl pot orienta spre a se implica într-o bătălie politică foarte amplă“. Fără să rostească nume, directorul SRI avea probabil în minte o listă scurtă de “foşti” care s-au folosit multă vreme de portofoliul lor din perioada în care erau activi şi care au dat de înţeles că vor să continue lupta cu aceleaşi instrumente: senatorul Sorin Roşca Stănescu, fost informator al Securităţii, la Dan Voiculescu, informator şi apoi manager pentru firme ale Securităţii, afacersitul Ioan Niculae, care se laudă că şi-a început cariera de ofiţer al Securităţii când avea 21 de ani.

Oameni ca ei au infleunţat major mersul lucrurilor în România ultimilor 23 de ani, dar nu e sigur că aceştia vor pierde acum toate bătăliile. Căderea lui Voiculescu şi a imperiului său mediatic ar fi însă un semn că România nu mai rămâne ancorată în trecut, în ciuda tuturor undiţelor înfipte în UE şi NATO.

Antenele au