Dezbaterile pe tema modificării Constituției nu sunt o prioritate pentru opinia publică, lucru oarecum de înțeles, pentru că este, pentru mulți, o temă aridă, fără aplicabilitate imediată în viața de zi cu zi.
În plus, și modul în care se lucrează la revizuirea Legii fundamentale – rapid, fără consultări publice, cu amendamente în cascadă, fără prezența presei la Comisie – duce la lipsa de interes a electoratului. E greu și pentru o persoană avizată să urmărească întreg procesul, darămite pentru un om simplu.
O problemă este și cu membrii Comisiei parlamentare de revizuire: mai mult de jumătate dintre aceștia n-au nicio treabă cu pregătirea juridică, nu mai vorbim de dreptul constituțional, că le-am cere mult prea mult… Însuși președintele Comisiei, Crin Antonescu, nu este de specialitate. Iar aceste lucruri se văd. În primul rând, aleșii care populează această comisie par că nu au înțeles o chestiune fundamentală: Constituția este un set de principii, nu o adunătură de legi, regulamente și norme de aplicare. Constituția reglementează funcționarea unui stat, relațiile dintre puteri și relațiile statului cu cetățeanul. Pornind de la aceste principii înscrise în Constituție, Executivul, care propune proiecte de lege, dar le și aplică, și Legislativul, care modifică și adoptă legi, își fac treaba în așa fel încât ele să nu fie niciodată încălcate. Lucru la care veghează și puterea judecătorească.
Tocmai de aceea nu au ce căuta în Constituție chestiuni precum definirea căsătoriei (între „un bărbat și o femeie” sau „între soți” – mare subiect de dezbatere) – pentru asta există Codul civil sau Codul familiei – sau precum tot felul de reglementări referitoare la interceptări și la procurori – de aceea avem Cod penal și Cod de procedură penală. Nu mai vorbesc de tot felul de amendamente abracadabrante, precum folosirea termenului de „român”, mutarea zilei
