Andra Rotaru este unul dintre poeţii care au adunat premii pentru fiecare volum publicat. Cu toate că nu foloseşte toponimi bucureşteni, poezia sa rămâne legată de oraşul în care s-a născut şi locuieşte. Cum avem de-a face cu poezie, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple pe cât par: "Ar trebui să precizez de la bun început că din punct de vedere topografic sunt dezastruoasă; că pot să merg o oră pe o stradă paralelă cu locul în care trebuie să ajung; că, în 90% din timp, o iau la dreapta în loc să o iau la stânga şi invers. Din cauza asta poemul e posibil să fi fost scris în relaţionare cu acest loc sau cu un altul, fără a modifica în esenţă nimic. Contează mai degrabă unde mi s-a părut că ar putea fi acest locuri din Figurine".

Cartierul

Locul pe care, deşi nu îl numeşte în invocă în poemul propus în campania noastră, este legat pentru Andra Rotaru de adolescenţă: "Am urmat liceul Tonitza, care avea două spaţii specifice secţiilor de arte: unul vis a vis de Liceul Sf. Sava, un altul lipit de Radiodifuziune. Dacă uneşti cele două puncte mergi aproape drept. Într-o astfel de perindare am ajuns în apropierea Bisericii Popa Tatu. Era interesant cum tonitzarii puteau chiuli cultural cumva. Aveam acces gratuit la cinematicile Union şi Eforie. La un moment dat am ezitat şi am ales să chiulesc mai simplu. Spre Sf. Sava nu mă aventuram pentru că acolo învăţa sora mea, iar spre cinemateci mi-era un pic lene să mai merg. Îmi aduc aminte că am intrat pe porţile bisericii, era beznă, şi înăuntru nu era nimeni. M-am aşezat pe o băncuţă şi nu-mi aduc aminte decât faptul că m-a trezit un îngrijitor, mi-a spus să plec. Uneori mă întreb dacă am reuşit performanţa de a adormi într-o biserică sau şi aici e o festă a memoriei deformatoare".

Oraşul

Chiar şi un loc din copilărie, găseşte poeta, rămâne legat de toate ce