Petra era un oraş al prosperităţii, abundenţei, ingeniozităţii, o structură urbană care a oferit poporului nabateean şansa unei dezvoltări aparte într-unul dintre cele mai neprimitoare climate de pe pământ. Oraşul a devenit la un moment dat centrul cel mai important de negoţ între Orientul Mijlociu şi Imperiul Roman. Bogăţiile acumulate aici au servit la ridicarea unor adevărate bijuterii arhitectonice, la confluenţa dintre mai multe stiluri, aspect de maximă originalitate în peisajul oriental.

Petra era capitala ‘imperiului’ nabateean, un imperiul clădit din comerţ de bunuri materiale şi spirituale. Nabateenii erau o civilizaţie puternică ce a înflorit între secolele IV a.Hr. şi II p.Hr., dominând mare parte din Iordania de astăzi. Regiunea avea importanţă strategică, fiind situată în aşa fel încât de aici se puteau controla rutele caravanelor care treceau prin Peninsula Arabică, golful Persic şi Marea Roşie. Tocmai aceste control a înlesnit stabilirea nabateenilor în aşezări mai mari şi mai complexe. Caravanele făceau comerţ cu uleiuri, parfumuri, tămâie, mirodenii, bunuri de lux care au adus celebritate nabateenilor, vizaţi de mai multe civilizaţii. Datorită prosperitaţii care sporea văzând cu ochii, oamenii au început să se stabilească în număr din ce în ce mai mare în arealele fertile de-a lungul acestor rute comerciale. Oraşul Petra, ales capitală imperială, este una dintre aşezările întemeiate, una care va dobândi un statut cvasi-legendar.

Primele construcţii sunt doar niste simple structuri din piatră şi lut, probabil depozite pentru o populaţie nu tocmai sedentară. Dar şi după sedentarizare arhitectura domestică rămâne una simplă, cu case din piatră cu un singur etaj răsfirate pe coastele Petrei. În ceea ce priveşte arhitectura monumentală însă, aici observăm îmbinarea dintre elemente asiriene, egiptene, elenistice şi romane. Primele constr