Intrebarile privind o eventuala plecare a FMI din spatiul Uniunii Europene s-au inmultit dupa ce personaje de prim rang din institutii cu greutate in UE au sugerat o asemenea eventualitate. Faptul ca a fost invocat timpul viitor nu a mai fost luat in seama. Corul anti-FMI a prins glas.
Sa nu mai aiba Uniunea Europeana nevoie de FMI? Sa nu ne grabim cu raspunsul. Deocamdata, asteptam in Romania o delegatie a celor trei foruri cu care am incheiat doua acorduri, unul de imprumut si altul de precautie: Comisia Europeana, FMI si Banca Mondiala. Scopul fiind incheierea unui nou acord. Tot de precautie. Si, in plus, ne va vizita si sefa FMI.
Cele doua acorduri ne-au fost de vreun folos? Raspuns categoric: DA. Sa plecam de la primul acord – cel de imprumut. Putea Romania sa-l evite? Desigur, nu. De altfel, am avut repede si dovada. Au aparut goluri de finantare si banii imprumutati ne-au ajutat sa le umplem. Am in vedere deficitul bugetar si nicidecum deficitul balantei de plati externe. Mai mult, am facut din primul acord o tinta de calmare a efectelor crizei. Imprumutul extern, asigurand acoperirea unora dintre golurile de finantare, a facut posibila slabirea presiunilor asupra banilor din tara.
Apoi, sa nu uitam ca imprumutul extern solicitat de Romania a plecat de la trei criterii cardinale. Mai intai, s-a remarcat faptul ca atitudinea autoritatilor romane a fost proactiva. In sensul ca nu a pornit de la o nevoie imediata de bani. Ci a avut in vedere nevoi viitoare, ce au si aparut, pe fondul crizei globale, in decursul anilor 2009-2010. In al doilea rand, a fost vorba de un angajament multilateral. Pentru ca Romania a initiat un „pachet“ de solicitari pentru imprumuturi externe: de la Uniunea Europeana, de la Banca Mondiala, de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, de la Banca Europeana de Investitii si, desigur, de la Fondul Mo
